Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘FMI’

A crescut TVA-ul !

Iată că s-a ajuns și aici! Dacă luăm în calcul ceea ce analiști economici afirmă, adică faptul că în criză nu se cresc taxele de nici un fel, iată că guvernul a considerat că acesta este soluția ideală. Desigur, în afară celei cu decapitarea pensionarilor! Am înțeles că trebuie să ne încadrăm într-un deficit bugetar de 6,8 %, că așa ne cere FMI-ul, dar deja mă gândesc la ceea ce va urma: va scădea consumul, producătorii interni, mai ales cei mici nu vor mai putea vinde, probabil vor urma și în privat disponibilizări, și evident, contribuțiile la stat vor fi și mai mici. Un scenariu cu adevărat sumbru…

Specialiștii susțin că bugetul de pensii și cel de asigurări sociale este mai mare decât contribuțiile și sunt convinsă că este așa. Dar dacă nu se iau măsuri de relansare a economiei, de scădere a fiscalității, care să ducă la crearea a noi locuri de muncă și implicit la creșterea contribuțiilor către stat, care este soluția? Pentru mine, matematic, nu iese !

Concluzia este că dacă pe lângă creșterea TVA, măsură impusă pentru a primi tranșa de la FMI, nu se vor lua și alte măsuri, cum ar fi scăderea cheltuielilor unor ministere care nu sunt vitale, măsuri reale de relansare a economiei și de încurajare a mediului privat, vom deveni o țară părăsită. Nu aș vrea să ajungem ca satul din munți pe care l-am vizitat cu ani în urmă, în care mai existau doar câteva familii de bătrâni, care se încăpățânau să rămână, doar pentru că acolo au trăit moșii și strămoșii lor.

Advertisements

Read Full Post »

Ce mă sperie

Zilnic mă îngrozesc de ceea ce se întâmplă în țară, dar de data aceasta s-au întrecut limitele. Ceea ce am văzut că s-a întâmplat la Timișoara, mi-a trezit amintiri care speram că nu se vor întoarce niciodată. Modul în care a fost pregătit mitingul de la Timișoara de reprezentanții PD-L, pe de-o parte mă bucură, pentru că dacă este nevoie de așa ceva, înseamnă că populația Timișului și-a schimbat opțiunea și își dorește schimbarea. Pe de altă parte, mă întristează, pentru că nu îmi închipuiam că se vor întoarce zilele în care în România se va întâmpla așa ceva. Cei de vârsta mea își amintesc desigur cum se făceau repetiții pe terenurile de sport ale liceelor arădene sau mai mult, pe stadionul UTA. Și atunci trebuia să strigăm “Ceaușescu PCR” și alte lozinci de acest gen. Și atunci trebuia să fluturăm steaguri sau chiar să scriem cu trupurile noastre mesaje comuniste. Îmi amintesc și acum cât eram de îngrozită să fac așa ceva și că de multe ori mimam doar strigătul, fără a scoate un sunet. De cele mai multe ori, pentru orice eventualitate, erau înregistrate aplauze și urale pentru ca Ceaușescu să audă ceea ce trebuia. Îmi este imposibil, ca văzând ceea ce s-a întâmplat la Timișoara, să nu-mi amintesc acele vremuri.

Trecând într-un alt registru, mă sperie faptul că FMI a amânat acordarea următoarei tranșe a împrumutului pentru România. Și-au dat și ei seama că nu pot avea încredere într-un guvern care a fost demis și că banii se vor irosi așa cum s-au irosit și până acum, fără să se se vadă vreun efect benefic țării. Ca urmare, vor crește împrumuturile de la bănci, cu dobânzi mari, probabil de peste 10%,  iar noi toți vom fi cei care, indiferent cine va fi președinte, va trebui să îi plătim. Dacă oamenii nu își dau seama nici în al doisprezecelea ceas cine este responsabil pentru toate acestea și că trebuie să depășim faza cu “fiecare popor își are conducătorul pe care îl merită”, probabil că pe zi ce trece, mă voi simți străină în țara mea.

Read Full Post »

De când la conducere se află acest guvern,  încerc să găsesc o logică a acţiunilor sale. M-am săturat să scriu despre haosul care domneşte, dar mi se pare din ce în ce mai grav, pentru că pe zi ce trece nu mai înţeleg nimic, nu văd nici o direcţie, nici o acţiune, nimic ! Nici măcar FMI nu a solicitat din partea guvernului nişte măsuri punctuale, ci doar de ordin general, cum ar fi scăderea cheltuielilor. Dar cum să le scazi într-un mod în care populaţia să fie cât mai puţin afectată, e o problemă care în fiecare zi are alte soluţii.

Iată câteva exemple care mi se par cu totul ilogice.

Dacă, cu câteva săptămâni în urmă se spunea că este posibil să nu mai fie suficienţi banii pentru plata salariilor şi pensiilor, zilele trecute se anunţă cu surle şi trâmbiţe că vor creşte pensiile. Pe de altă parte salariaţii de la stat se întreabă dacă mâine vor mai avea un loc de muncă sau dacă vor mai putea trăi decent din salariul pe care îl vor lua. Aici poate a existat un dram de gândire, dar desigur, în interes electoral, pentru că dacă este să punem în balanţă numărul pensionarilor, care de obicei sunt conştincioşi şi merg la vot şi numărul disponibilizaţilor, este clar că balanţa înclină spre prima categorie. Dacă se aplică varianta cu scăderea salariilor, indirect prin intermediul concediilor fără plată, la toţi bugetarii, atunci nu mai sunt sigură.

Legat de posibilele disponibilizări, din nou mister !  Care sunt criteriile care se aplică la selecţia celor daţi afară ? Dacă până în prezent nu există astfel de criterii de performanţă, degeaba se inventează acum, pentru că poate apărea foarte uşor acuzaţia că acestea sunt create pentru a favoriza anumite persoane. În plus, aceste criterii ar trebui să fie stabilile pe nişte principii unitare, chiar dacă ele vor fi diferite de la un sector la altul. Dar ce le pasă lor ? Altă întrebare: a făcut cineva un calcul în ceea ce priveşte diferenţa dintre salariile acestor oameni (care sigur nu vor fi cei din vârful piramidei) şi ajutorul de şomaj pe care statul trebuie să îl acorde acestora? Merită oare ? Mă deranjează că peste noapte apar tot felul de soluţii, dar nu vine nimeni, cu un creion şi o hârtie în mână, să ne spună cât se câştigă în urma acestor măsuri, bine-nţeles după ce se iau în calcul toate implicatiile posibile.  Apar unii şi alţii la televizor să ne explice, dar nu ne spun decât poveşti de adormit copiii.

Faptul că oamenii vor câştiga mai puţin va reduce consumul. Este bine ? Nu intrăm într-un vârtej fără scăpare ? Nu sunt economistă, dar îmi pun logic nişte întrebări.

Să nu mai amintim faptul că se doreşte reducerea personalului sau trimiterea lui în concedii fără plată, iar unele ministere, e drept, justificând bugetele aprobate, nu mai ştiu pe ce să împrăştie banii.

Mă bucur totuşi că o parte din guvernanţi încep să recunoască, chiar dacă cu jumătate de gură, că unele măsuri, cum ar fi introducerea impozitului minim, nu sunt tocmai potrivite pentru perioade de criză.

Iar despre încăpăţânarea cu asumarea răspunderii nu mai zic nimic. Doar că nu se poate ca legile educaţiei să treacă, aşa, ca gâsca prin apă. Nu mă încălzeşte cu nimic faptul că cei care îşi asumă răspunderea vor recunoaşte odată că au greşit. Mi se pare foarte important ca aceste legi să fie dezbătute în parlament.

Ar mai fi multe exemple, dar este foarte clar că această guvernare pesedisto-pedelistă, prin măsurile propuse, se balansează de la stânga la dreapta şi nu cred că îşi va găsi în curând echilibrul.

Read Full Post »