Zilele acestea, urmărind evenimentele din Egipt, nu am putut să nu mă gândesc la cele câteva zile petrecute în Cairo. Deși am vizitat mai multe țări arabe, Egiptul a însemnat un vis devenit realitate. Poveștile despre piramide, faraoni și zei, pe care le-am auzit de foarte multe ori în copilărie de la bunicul meu, m-au făcut să-mi doresc să vizitez această țară.
Am ajuns în Cairo în martie 2007, în mijlocul nopții. Norocul meu a fost că am fost așteptată la aeroport de unul dintre organizatorii conferinței la care urma să particip și pe care îl cunoșteam de la o altă conferință din Milano. În prima fază am fost șocată de viteza cu care se circulă. N-am participat niciodată la un raliu, dar nu cred că ar fi fost prea diferit, mai ales că mașina nu era chiar ultimul model. De fapt, în Cairo am văzut foarte multe mașini vechi. Nici când am ajuns la hotel nu am fost prea încântată, pentru că, deși era de patru stele, era cam obscur. Ajunsă în cameră, fiind destul de frig, am vrut să dau drumul la aerotermă, dar surpriză, era stricată ! Noroc că nu era un defect major, așa că am reușit să o repar destul de repede…, cu o agrafă.
Pentru că din cauza zborului am ajuns cu o zi înaintea conferinței, profesorul mi-a pus la dispoziție, mie și celorlalți doi români participanți, o mașină cu șofer, pentru a vizita Cairo. Așa că, a doua zi dimineața am plecat la drum. Ne-am propus să vizităm cele mai importante moschei, biserici și muzee, pentru că vizita la piramide și Sfinx era cuprinsă în programul social al conferinței. Am vizitat moscheile Ibn Tulun, Al-Azhar, Sultan Hasan şi Muhammad Ali. Un obiectiv important a fost Citadela lui Saladin. Situată pe un deal, aceasta adăposteşte câteva muzee şi monumente, oferind o superbă panoramă a oraşului.
Am vizitat şi câteva biserici printre care Al-Muallaqa sau biserica Sf. Gheorghe și biserica St Barbara. Interesant cum într-o singură zi am acumulat o mulţime de cunoştinţe legate atât de religia musulmană cît şi de cea creştină. Am avut mare noroc cu şoferul nostru care ar fi putut oricând concura pe un post de ghid. Timp de peste zece ore ne-a povestit cu lux de amănute istoria fiecărui colţişor al Egiptului. În plus, atunci când vorbea despre Egipt, se simţea că este mândru de ţara lui.
Alergând de la un loc la altul, nici nu ne-am dat seama că ne prinde noaptea pe drumuri. Atunci, ghidul nostru ne-a recomadat un loc “unde se mănâncă bine”. Chiar dacă era şofer la universitate, era un om simplu, aşa că ne-am trezit într-un fel de restaurant popular, în apropierea unei pieţi, în care mi-am dat seama că nu voi putea mânca nimic. Era foarte murdar, cei care vindeau erau neîngrijiţi şi nici mâncarea nu arăta prea bine. După ce ne-am aşezat la masă, nu am ştiu cum să fac să nu jignesc gazda, aşa că am spus că eu ţin cură de slabire şi că nu mănânc nimic seara. În schimb colegii mei nu au avut ce face şi s-au sacrificat.
Au urmat trei zile pline destinate conferinţei unde atmosfera era cu totul alta. Am cunoscut oameni foarte culţi şi specialişti foarte buni. Conferinţa nu s-a deosebit cu nimic de una europeană, mai ales că participanţii erau din toate colţurile lumii. Într-una din serile conferinței am fost invitaţi la o croazieră pe Nil, care a fost deosebită, mai ales că malurile erau luminate de numeroasele clădiri din apropiere. Într-o altă seară, împreună cu un grup din diverse ţări, am fost invitată acasă la profesorul care a organizat conferinţa. A fost interesant, mai ales că, lăsând la o parte stilul oriental, în acea casă existau numeroase opere de artă, iar o parte a membrilor familiei cântau la pian.
În ultima zi a conferinţei, în cadrul programului social, am vizitat Muzeul Egiptean aflat în centrul orașului, în vestita piaţă Tahrir. Muzeul are cea mai impresionantă colecție de antichități egiptene: mumiile faraonilor Ramses II și III, cea a faraonului Seti, artefactele descoperite în mormântului lui Tutankhamon, lucrări de artă antică egipteană, obiecte de cult, papirusuri, precum și o vastă selecție de artefacte romane și elene.
A urmat vizita la Muzeul papirusului unde ni s-a prezentat tehnologia de realizare a acestora şi unde tuturor, datorită varietăţii exponatelor, ne-a fost foarte greu să hotărâm ce să cumpărăm. Mie mi-a fost mai uşor pentru că, vorbind cât de cât araba, m-au luat drept libaneză şi am devenit negociator pentru o parte din colegii mei.
Dar cele mai deosebite monumente rămân totuşi piramidele și Sfinxul, aflate în suburbia Gizah. Am văzut Piramida lui Keops, una dintre minunile lumii antice. Celelalte piramide sunt situate la sud de Gizah, la Saqqara și Dashur. Într-adevăr sunt impresionante, dar nu mi-a plăcut mizeria din jur şi faptul că era plin de oameni care ofereau tot felul de servicii sau care cerşeau. Sărăcia era evidentă… Erau foarte multe grupuri de turişti şi nimic în jur nu era amenajat. Nu ştiu cum este acum…
În ultima zi, înainte de plecarea spre casă, am mai avut câteva ore la dispoziţie, şi deşi ni s-a atras atenţia să nu ieşim singuri din hotel, nu am putut să mă abţin să mai fac o plimbare prin împrejurimi.
A fost o experienţă deosebită şi consider că am fost privilegiată prin faptul că doar în câteva zile am reuşit să cunosc adevărata viaţă a poporului egipteam, atât a celor săraci, cât şi a celor bogaţi.
Ar fi foarte multe de povestit, dar mă opresc aici. Câteva dintre pozele pe care am reușit să le fac se pot vedea aici.
Like this:
Like Loading...
Antoanela Naaji 