Mergând în oraș, prin diverse locuri, mă întâlnesc de multe ori cu foști studenți. Unii o duc mai bine, alții mai puțin bine. Cei care au terminat facultatea acum doi-trei ani au reușit să-și găsească locuri de muncă în concordanţă cu pregătirea lor.
Mă întristează însă faptul, că în ultima perioadă întâlnesc tot mai mulți absolvenți care lucrează pe poziții mult sub nivelul lor de pregătire sau nici măcar nu au o slujbă. Și nu mă refer aici la cei neserioși pe care îi găsim în fiecare facultate, ci la tineri care au avut rezultate bune şi care au fost preocupați de școală.
Îmi pare rău pentru că îmi amintesc cum în anul I au venit plini de speranțe, au muncit în facultate pentru a avea un viitor, iar acum îi văd din ce în ce mai triști. Nu vreau să fiu pesimistă, dar de multe ori mă pun în locul lor și mă gîndesc, dacă eu aș fi la vârsta lor, în situația de acum, ce aș face ?
Nici generația mea nu a avut parte numai de bucurii, dar noi am trăit într-un regim în care nu știam că există altceva și poate nu am simțit ceea ce simt ei acum.
Aş vrea totuși să-i încurajez și, deși am ales așa un titlu, să le insuflu speranţa că vor veni şi vremuri mai bune.
Sarbatori Fericite Antoanela si tuturor vizitatorilor acestui blog
Multumesc și iți doresc și eu Crăciun fericit, sănatate și numai bine !
…da, din pacate, asa este.sincer, sunt tot mai scarbita si vad ca,pe zi ce trece, merg tot mai prost toate.iti piere cheful de orice, nu/ti mai vine sa mai faci nimic, si/ti ramane obsesiv in minte doar un singur lucru: sa pleci din tara asta, oriunde, numai sa nu mai ramai aici!! un sg lucru ne mai tine aici: persoanele la care tinem si pe care le iubim. ce sa mai vorbim de intemeiera unei familii, sa ai copii?! nu ai siguranta in absolut nimic !
vremuri mai bune ziceti…bine ar fi! dar nu prea cred, desi mi/as dori! poate peste ani buni… aici, in tara asta nu este absolut nimic sigur…nu vedeti?! se schimba de la o zi la alta totul! ce sa mai spun de idei de viitor aici! in fine, nu mai are rost sa scriu ca m/as intinde cu scrisul foarte mult, sunt f multe de spus si deja am inceput sa ma enervez!!
Sunt total d’acord cu articolul dumneavoastră, înainte (de ’90) lumea ieşea în stradă nemulţumită că n-avea suficientă libertate! Vroiau multe într-un timp destul de scurt, iar din această cauză majoritatea dintre noi s-au crezut demni de a judeca, a condamna, la moarte doar pe conducătorul unei tări şi nu întreaga conducere (toate persoanele de la conducere, fie din cadrul armatei, poliţiei, partidului, etc) cum ar fi fost normal, deoarece soţii Ceauşescu erau “purtatorii de cuvânt” ai propiei noastre tării care ne-au scos din datorii şi ne-au oferit un viitor! Probabil că mulţi dintre dvs. ve-ţi spune ca exagerez dar ştiu că în adâncul sufletului vostru vă cam mustră conştiinţa deoarece vă gandiţi exact ca mine la faptul că deşi înainte a fost greu ( nu chiar ca şi acum) măcar atunci se observau în timp rezultatele (n-aveam grija zilei de maine că firmele vor da faliment şi noi vom intra în şomaj; iar statul în loc să sprijine clasa de oameni nevoiaşi, face exact contrariul, le reduce veniturile, pensiile, salarile, etc, creeând o forţă de muncă ieftină şi tot odată abandoane şcolare, plecarea tinerilor “viitorul ţării” în alte ţări străine pentru a-şi realiza un viitor/scop în această viaţă), rezultate pe care astăzi, nu mai dorim să le aşteptăm deoarece le cunoaştem! Un exemplu concret, observăm piaţa imobiliară cum scade uşor, uşor, pentru-ca sistemul să cadă; iar noi vom fi puşi în situaţia să vindem totul pe nimic (pamantul, mai exact propia ţară) strainilor care ard cu nerăbdare acest lucru! De ce? Bănuiesc că nu are sens să mai spun motivul deoarece cu toţii ştim că ţara noastră este bogată din toate punctele de vedere, mai ales în resurse pe care noi nu le exploatăm…
Mă rog, aşadar revin la ideea iniţială a subiectului dvs. “Vise spulberate” doar din cauza realităţii crunte pe care o trăim!